Între realitate şi ipocrizie

marți, 19 Ianuarie 2016

Aveti 5 minute sa vorbim despre ”educatia cu bataia”?

Filed under: bazel09 — valentin ciuraru @ 8:41 AM

http://www.gaben.ro/2016/01/17/aveti-5-minute-sa-vorbim-despre-educatia-cu-bataia/

Am crescut într-o societate în care bătaia era ceva normal. Ba mai mult era considerată obligatorie. Am luat de vreo 3 ori bătaie de la tata, complet nevinovat și după ce și-a dat seama că greșise am avut parte de clasicele ”până te însori îți trece” sau ”las, că sigur ai făcut tu ceva”.

La grădiniță, printre alte bătăi, pedepse, palme și tras de urechi  am stat în genunchi o oră pe boabe de porumb. Nu zic că am fost cuminte. Că nu fusesem. Oricum am avut noroc. Asta aveau la bucătărie.  Cu câteva zile mai înainte un alt delicvent de 5 ani a stat pe coji de nucă până a umplut linoleumul din grupa mică de sânge. Au chemat-o pe mă-sa și l-au trimis acasă. A revenit după 2 săptămâni. Educatoarea s-a scos. Fusese rău copilul. Cea mai nasoală chestie a fost când m-au închis în pătuțul pliant din perete. Nu-mi amintesc motivul, dar m-au ridicat cu tot cu pat și am stat acolo, cu capul în jos, sufocat între salteaua de burete și perete, urlând ca un descreierat, până a venit mama să mă ia acasă. Fusesem rău…

La școală,  în afară de profu de mate, Vlad, toți învătătorii și profesorii băteau la noi ca la fasole. Existau excepții. Dacă părinții tăi aveau o funcție înaltă în partid, sau dacă lucrau la un magazin, orice magazin, erai scutit. Era grea viața atunci, și era bătaie, la figurat, ca profesor să ai în clasă copii cu părinți care lucrau la alimetara, la magazinul de carne, la shop, la librărie sau la magazinul de îmbrăcăminte și încălțăminte. Practic orice magazin era bun.  Din păcate, tata era inginer silvic, adică” șef printre copaci” cum îi plăcea lui să-și spună, iar mama era învățătoare.

Da. Și mama îi bătea pe elevii ei de le suna apa-n cap!

Cel mai tare ne bătea profu de geografie. Igna. Te așeza frumos, îți înclina capul și trebuia să stai așa câteva secunde, până se pregătea el. Apoi îți lipea o palmă care îți deconecta creierul de organism. La propriu. Unele fete mai leșinau, dar nici asta nu era o problemă. Aveam asistentă. Le stropea cu un pic de apă, apoi le făceau de căcat în fața clasei:

– E mai slăbuță așa… Precis nu au grijă părinții de ea… cred că nu i-au dat de mâncare…

Eu o luam de la profu ce geogra cam de 3 ori pe săptămână. Pentru că săptămâna avea 6 zile era acceptabil. o palmă la 2 zile era okeish. Într-o zi am luat 3 palme de la el, că ne-a prins că ne băteam în spatele școlii. La a 3-a palmă am uitat să scriu. Pur și simplu nu mai știam literele. Am tras linii toată ora. Mă făceam că scriu, pentru că altfel luam bătaie de la proful cu care aveam ora atunci. Adică proful de istorie. Ăsta venea la oră cu o botă lungă de 2 metri și groasă de vreo 2-3 centimetri. Cu aia ne bătea. De la distanță. Era cioban, avea 300 de oi și cu 10.000 de lei rezolvase un post de suplinitor. Singurul lucru care ne plăcea la el, era că el bătea pe toată lumea. Adică la ăsta nu conta dacă mă-ta lucra la magazin. Te bătea înmainte să te întrebe cine ți-s părinții. Într-o zi l-a bătut pe băiatul șefului de la ICRA. Ăia cu legume-fructe. Un fel de en-gros comunist. No, șefii de la depozite erau mult mai șmecheri decât șefii de magazin. L-a raportat la partid și în 3 ore l-au scos din școală cu bagaje cu tot.

Dirigintele, Băbeanu, ne bătea rar. Da bine. Pe Ion, un coleg l-a bătut vreo 20 de minute pentru că a spart tabla. Apoi pentru că obosise și trebuia să se sune, l-a ridicat și l-a dat de bancă până a rupt-o cu el. Băncile atunci erau din stejar. Nu din pal ca acum. I-au chemat părinții la școală și i-au obligat să plătească și tabla și banca. Normal. Dacă nu ar fi spart tabla, nu ar fi luat bătaie și nu se rupea nici banca. Logic. nu?

Profu de Atelier (un fel de ”lucru manual” unde făceam toate căcaturile pe care trebuiau să le le facă angajații școlii) ne-a bătut cu un furtun din ăla de la un utilaj hidraulic. Avea o sârmă de oțel în interior. Spărsesem tabloul lui Ceaușescu din Atelier. Normal că din greșeală. Ne băteam cu bucăți de placaj, ne împărțisem în 2 tabere și fiecare arunca cu ce putea înspre ceilalți. la un moment dat, tabloul imens de pe perete a căzut și s-a făcut țăndări. Nici astăzi nu știu cum…  Când a venit maistrul (profu) parcă înebunise. Ne-a bătut până a obosit, apoi l-a sunat pe frate-so care a venit de acasă și ne-a bătut și ăla până a obosit. 5 elevi au avut niște oase rupte și au ajuns la spital. 2 dintre ei nu au venit săptămâni bune la școală. Nimeni nu a comentat nimic. Practic, pentru isprava asta puteam fi exmatriculați definitiv. Ni s-a explicat că primisem cea mai ușoară pedeapsă…

Cel mai trist e că dacă le spuneam părinților despre asta, ne băteau și ei. Pe principiul ”sigur ai făcut tu ceva, că nu te-ar fi bătut tovarășul profesor degeaba” Cel mai de căcat era când îi chemau pe părinți și ei te băteau în fața clasei. Era o UBER umilință. Dar, exista una și mai nasoală: când te băteau părinții sau profesorii în careu. Adică scoteau toți elevii în curte și pe tine te băteau pe un podium. Ca să te vadă tot poporul. Eu, personal am prins 2 din astea…

Mama ne bătea mai ușurel. Mai cu dragoste, așa. Nu avea metodă. Se enerva repede, ne dădea câteva palme și aia era. Cel mai rău m-a bătut când i-am vândut toate borcanele pentru murături și mi-am luat o minge Artex. M-a bătut vreo 20 de minute. Nu pot să nu observ că avea o rezistență mai mare decât profu de atelier. E și normal, doar mama se antrena zilnic cu elevii ei…

Tata în schimb ne bătea cu metodă. Sadic. Cu plăcere. Cu o curea grea, subțire, cu cataramă metalică. Odată când știam că o să iau bătaie, mi-am luat pe mine 4 perechi de pantaloni și vreo 4-5 pulovere. M-a bătut vreo 5 minute și când și-a dat seama că trișasem m-a luat la pummi. Am uitat să vă zic că taică-meu avea o condiție fizică incredibilă. Mai adăugați și faptul că făcuse vreo 10 ani de box la  profesioniști. No. Am doborât un record atunci. Am leșinat și m-am trezit în aceeași bătaie de 4 ori… Ne bătea cam o dată pe lună. Primele 2 săptămâni de după erau nașpa. Că nu prea vedeam cu ochii umflați și trebuia să dorm pe burtă… Au fost și excepții. Cea mai mică perioadă dintre 2 bătăi a fost de 2 zile.  Pătasem patul cu sânge, de la bătaia primită acu 2 zile…

Ne bătea și ne pedepsea din orice motiv. Odată a pierdut sora-mea cheile de la un coteț. Ne-a bătut bine de tot pe amândoi, apoi ne-a scos în pijamale să le căutăm. Era februarie – 20 de grade afară și zăpada avea 80 de centimetri. Le-am căutat 2 ore. Le-am găsit. Apoi am făcut pneumonie.

Am luat bătaie de la tata pentru că am bătut un copil, pentru că am spart un geam, pentru că am luat un 8 la școală, pentru că aveam un birou dezordonat, pentru că nu curățasem zăpada noaptea, pentru că mâncasem bomboanele de pe pom, pentru că am vorbit urât cu o vecină, pentru că mi-am rupt uniforma, pentru că… nu-mi mai amintesc pentru ce. Am luat atât de multă bătaie de la omul ăla încât atunci când a murit nu am putut să plâng. Dimpotrivă. Mă simțeam ușurat că nu o să-l mai văd. Am mai avut coșmaruri câțiva ani după aceea în care visam că vine să mă bată. Mda…

Cam asta a fost partea neagră a copilăriei mele. Și într-o măsură mai mare sau mai mică toți copii de vârsta mea au trecut prin așa ceva. Era normal să iei bătaie. Ba chiar, repet, unii considerau că e necesar. Nu știți cât de des se folosea expresia ”bătaia e ruptă din rai”. Nu știți…

De aceea suntem atât de agresivi, atât de aprigi de decisivi și de proști. Ne sare muștarul din orice prostie și ne luăm de gât ca niște tâmpiți. Urlăm unii la alții la telefon sau din mașini, scuipăm înjurături de mame și de sfinți și ne arătăm mușchii cu orice prilej. De aceea ne regăsim etichetați mereu în mulțimi de proști, maneliști, bozgori, poponari, curve, țărani, handicapați, pițipoance și fraieri și singura preocupare e să demostrăm că suntem mai tari, mai deștepti, mai bogati sau mai șmecheri…

Așa că, dacă ar fi să mă întrebați pe mine, educația cu bătaia a eșuat.

Poate ar fi cazul să încercăm și alte variante.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: