Între realitate şi ipocrizie

vineri, 22 Mai 2015

Atanasiu și miza fuziunii PNL-PDL

Filed under: bazel09 — valentin ciuraru @ 10:36 AM

Autor: Mirel-Valentin Axinte, Comentator

Publicat: 19/05/2015

Pe Atanasiu ar trebui să-l ia cineva în balon și să-i arate peisajul geopolitic așa cum se vede el de sus. Fuziunea PNL-PDL nu e o alianță de-o vară, de trecut puntea.

Înregistrările cu Atanasiu arată că, deși în miezul evenimentelor, omul n-a înțeles nimic din ce s-a întîmplat în ultimul an, din mai 2014 pînă astăzi.

Acum un an PNL și PDL aveau rezultate sub așteptări la europarlamentare, ambele partide departe de a-și îndeplini obiectivele asumate pentru alegeri, 15% PNL și 13% PDL. În numai un an cele două partide au fuzionat, au cîștigat alegerile prezidențiale iar partidul rezultat din fuziune e membru al celei mai mari familii politice europene, PPE, și se află pe la 45-50% în sondaje, de la 28% împreună, cît aveau PNL și PDL la europarlamentare.

Din toate acestea Atanasiu a înțeles că PNL a intrat într-o alianță de trecut puntea, o manta de vremea rea, gata de lepădat cînd iese soarele. Au făcut și ei o combinație. S-au cuplat la o șmecherie. S-au combinat la o vrăjeală. Odată trecută puntea, combinația cade în desuetudine. „Frățică, să n-am parte de tatuajul meu cu Veta Sirena dacă afacerea nu e caducă!” Atît a înțeles Atanasiu din fuziunea PNL-PDL, din aderarea PNL la PPE și din victoria lui Iohannis la prezidențiale. Pentru unul care retrăgea trupele românești din Irak cu de la sine putere, fără să consulte aliații, nici nu e de mirare. Aliații fiind americanii, nu Dragnea sau Anastase. N-a înțeles nimic din contextul strategic internațional, ca să o spunem mai pretențios. Iar contextul strategic spune, printre rînduri, că în România e nevoie de o forță politică capabilă să concureze  PSD-ul și care prezintă mai multă încredere geopolitică decît acesta. E valabil și pentru președintele țării. Acolo lucrurile s-au aranjat în 16 noiembrie 2014 iar noul PNL a fost instrumental în victoria lui Iohannis.

Iar dacă am ajuns la Iohannis trebuie să spunem că scorul PNL în sondaje nu e întîmplător. Electoratul a validat fuziunea PNL-PDL, noua forță politică. Și o validează în continuare. Nu e mai puțin adevărat că electoratul a validat și precedentele alianțe din care PNL a fost parte, DA și USL, iar asta nu le-a împiedicat să se rupă la doi ani după ce au primit încrederea alegătorilor. Însă acum lucrurile sînt diferite. Nu mai vorbim de o alianță de conjunctură, de o combinație de-o vară. Drumul ales e fără întoarcere. Cele două partide nu se mai pot rupe unul de celălalt din două motive: 1) nu mai există; 2) miza e mult prea mare. Într-adevăr, va mai dura pînă cînd noul partid se va transforma într-o structură omogenă. Însă circumstanțele politice, geopolitice și juridice nu le dau de ales foștilor peneliști și pedeliști. Președintele Iohannis e rezultatul fuziunii (dar și unul dintre inițiatori), juridic e fuziune, nu alianță, noul partid e membru PPE și, cum spuneam, blocul vestic are nevoie în România de o contrapondere la PSD și de un partener ceva mai sigur decît PSD, mai puțin măcinat de afaceri de corupție cu legături la Moscova, mai puțin alunecos spre Maica Rusie, mai puțin vulnerabil ideologic la influențele estului sâlbatic.

Da, fuziunea PNL-PDL s-a făcut și cu ajutorul lui Atanasiu și celor ca el. Asta e, în anumite momente, pe teren, în politica de cartier, de la firul buruienii, ai nevoie de combinații și combinagii. De băieți iuți de mînă și conectați, cunoscători ai tradițiilor populare de după blocuri, pricepuți în micul bișniț politic de la colț de stradă. Dar asta nu înseamnă că respectivii și înțeleg contextul larg, lucrarea în ansamblul ei. Pentru Atanasiu fuziunea pare o țeapă reușită. Așa se întîmplă, la un anumit nivel politic totul se rezumă la maradoneli de succes.

În gros plan, la ground zero, apar Atanasiu și Oltean, la o mică maradoneală comună: „eu îți dau o pungă de zahăr pudră, tu îmi dai o hîrtie falsă de o sută și un teanc de ziare”. Apoi camera se îndepărtează, cadrul se lărgește. Și mai mult, și mai mult. Oltean și Atanasiu nu se mai disting. E o paradă militară cu tancuri americane. Tancuri americane pe bune, nu ca în bancul cehesc cu „Eta niet fridăm, eta carnaval”. E adevărat, viermuiala de maradoniști e acolo, parcagii noștri din politică își fac treaba, „șefu cu Abramsu’, uite loc liber aicea, dă ușor cu spatele!”, parlamentarii cerșesc ciungă, miniștrii o țin de vorbă pe Nuland în timp ce secretarii de stat îi umblă în poșetă etc etc. Farmecul vieții, vorba lui Copos. Dar chiar și așa ceea ce contează e lucrarea în ansamblul ei, contextul larg.

Atanasiu, Oltean și cei de-o seamă și tradiție politică sînt convinși că joacă roluri centrale într-un film cu combinagii de stradă. Atît văd ei de la nivelul solului, de pe caldarîm. Asta nu înțelege Atanasiu. Scena de Mica Italie, cu el și băieții la o țeapă prietenească, e doar o scenă exotică dintr-un film cu portavioane, de dragul artei, ca să dea parfum local și să se distreze publicul cinefil.

E adevărat că fuziunea dintre cele două partide, în rutina politică de zi cu zi, a adus tot felul de probleme între cele două structuri. ”Mi-ai furat perforatorul, tu de ce ai două pixuri, nu-mi place biroul, dă-mi telecomanda, nu ți-ai spălat vasele, mi-ai luat funcția” etc. Toate acestea sînt normale și inevitabile. Ce e anormal și evitabil e un eșec al proiectului din astfel de motive.

Votul pentru Iohannis a fost, în bună parte, și un vot de încredere pentru proiectul care l-a născut și susținut pe Iohannis președintele. Nu degeaba scorul noului PNL este în sondaje mai mare decît suma scorurilor vechiului PNL și PDL-ului. Fiindcă noul PNL este mai mult decît suma componentelor sale. De fapt, nici măcar nu este suma componentelor sale. E altceva. E o altă poveste. Nu e o alianță de dat jos Năstase sau Băsescu, Nu e o alianță de ”om vedea ce facem peste trei luni sau un an”.

Nu e nici un cor de îngeri, evident. Personaje ca Atanasiu sau Oltean sînt parte a unui astfel de proiect și sînt aproape inevitabile în politică însă miza proiectului nu trebuie să fie afectată de astfel de personaje. Bișnițul politic, combinația și trasul de tricou finuț, cu bîta, sînt tradiții și rutină politică dar trebuie să rămînă în pătrățica lor.

Noul PNL se deosebește fundamental de DA și USL. Acestea din urmă nu au cîștigat votul alegătorilor promițîndu-le unirea într-o singură entitate politică. Au fost asumate în fața electoratului ca alianțe de scurtă durată, de cel mult un mandat (niciuna dintre ele n-a rezistat nici măcar un mandat – ambele s-au rupt după doi ani). În 2005 s-a vorbit pentru puțin timp de o fuziune între PD și PNL dar niciodată serios. Oricum, văzînd unde sînt acum Băsescu și Tăriceanu, înțelegem mai bine de ce în vremea Alianței DA nici nu se putea vorbi de o fuziune între PD și PNL. În USL nu s-a pus niciodată problema fuziunii, liderii celor două partide mari, PSD și PNL, au declarat de nenumărate ori că vor redeveni adversari după ce îi vor îndepărta de la putere pe Băsescu și PDL-ul.

Nu e și cazul noului PNL. În noiembrie 2014 noul proiect, împreună cu candidatul său prezidențial, s-a prezentat în fața electoratului cu o promisiune de fuziune și unitate pe termen lung. Serios, pe bune, nu la mișto. Mai ales că Iohannis nu părea (și nu pare nici acum) genul căruia să-i ardă de miștouri. Un nou președinte, un nou partid. Nu au vîndut electoratului o alianță de trei luni sau doi ani. Dacă aveau de gînd să continue relația PNL-PDL din ultimii șapte ani o puteau continua de pe vechile poziții, nu era cazul să fuzioneze cu fața la popor și să vină și cu un candidat prezidențial. Dacă ar fi pierdut alegerile prezidențiale mai aveau o scăpare. Da, domle, nu ne-a ieșit, ne întoarcem la miuța cu cotonogeli de dinainte. Însă, victoria lui Iohannis la prezidențiale îi leagă (pușchea pe limbă!), nu pe vecie, că-n politică toate-s trecătoare, dar pe cîteva mandate tot îi leagă. Asta, dacă discutăm strict de obligațiile față de simpatizanți și alegători în general. Însă, repet, miza e mult mai mare. E o forță politică care să funcționeze ca alternativă și contrapondere la PSD, ca principal partener al Occidentului. Nici nu știu dacă contează prea mult deosebirile doctrinare între PSD și PNL. Poate că nici nu există astlfel de deosebiri. Dar să avem o alternativă la PSD care se situează cu măcar cîțiva centimetri mai la vest. Iar acum condițiile sînt coapte pentru un partid mare care să concureze PSD-ul.

Și, dacă tot am vorbit de PNL și Atanasiu, haideți să vorbim și de o posibilă preluare a puterii de către PNL. Înțeleg că asta și-ar reproșa între ei peneliștii și pedeliștii, că nu iau puterea cît mai repede. Să presupunem că UNPR-ul și cîteva zeci de parlamentari ar putea fi convinși să voteze împotriva guvernului Ponta și pentru un guvern PNL. Ce vor primi în schimb? PSD i-a oferit UNPR-ului locuri eligibile pe listele PSD și, posibil, chiar fuziunea. Ce le oferă liberalii lui Oprea & friends? Fuziune cu PNL? O alianță sub care să candideze împreună în 2016? PNL cruce UNPR, cum se zicea în 2004 de PSD și PUR? UNPR nu aduce procente la alegeri. E dispus PNL să renunțe la cîteva zeci de locuri de parlamentari pentru un an de guvernare? Și nu orice an, un an înainte de alegeri, pe bugetul stabilit de PSD. Le dă PNL-ul parlamentarilor care defectează din tabăra pesedistă patru ani de mandat în schimbul unui an de guvernare? Și de unde știu liberalii că parlamentarii de strînsură, adunați acum și puși pe listele PNL, nu vor trăda după alegerile din 2016? Iei 70 de trădători de la PSD și UNPR și îi pui pe listele tale, să îi ai patru ani parlamentari? În schimbul unui an de guvernare cu majoritate la limită? De ce să umpli listele de parlamentari PNL din 2016-2020 cu trădători importați din PSD, UNPR sau PPDD? Fiindcă nu cred că parlamentarii dispuși să ajute la înlăturarea guvernului Ponta se vor mulțumi cu locuri neeligibile pe listele PNL din 2016. Luăm 50 sau 70 de trădători din Parlamentul de azi, de la PSD, UNPR și PPDD, care mai au un an de mandat, și îi mutăm în parlamentul de mîine, la PNL, pe patru ani de mandat. Merită un an de guvernare să bagi în Parlament pe listele PNL-ului cîteva zeci de pesediști? Nu mai bine, că tot sînt trădători de felul lor, îi lași acolo, la PSD? Și îi întrebi de sănătate după alegerile din 2016? Nu mai bine îi lași să ocupe locurile eligibile ale PSD-ului? Iar apoi, la negocierile de după alegeri, să-i scazi de la PSD, nu de la PNL? Cu sau fără ei, PNL și PSD obțin aceleași procente, același număr din mandate. Din acestea, se scad mandatele trădătorilor care își negociază locurile în Parlament în schimbul votului pro sau contra guvernului. Să zicem că PNL are 49% din mandate, PSD are 45% iar UDMR 6%. Din astea scădem 5% mandatele traseiștilor de meserie. Dacă PNL ține neapărat să ia puterea acum și să le ofere acestora locuri eligibile pe listele sale, se vor scădea de la PNL. Dacă PNL are răbdare dar presează suficient PSD-ul încît să-l oblige pe Ponta să le dea locuri pe listele PSD, se vor scădea de la PSD.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: