Între realitate şi ipocrizie

marți, 7 Octombrie 2014

Klaus Iohannis – blog

Filed under: bazel09 — valentin ciuraru @ 6:40 PM

Revenit în București, am avut astăzi parte de o întâlnire specială: m-am văzut cu oameni de vârsta a treia. Am regăsit mereu în aceste luni tineri care mi-au transmis gândurile lor, fie pentru că, prin natura activităților politice, sunt implicați ori au aflat mai lesne despre prezența mea într-un loc sau în altul. Pe cei mai în vârstă i-am întâlnit mai rar, deși au fost și ei acolo, de aceea întrevederea de astăzi a avut o anumită valoare pentru mine.

Unul dintre vârstnici a ajuns lângă mine și m-a întrebat cu o voce joasă: ”Domnule președinte, când se va face ziuă și pentru noi, cei bătrâni?” M-am tot gândit apoi la această întrebare nu pentru că nu sunt obișnuit să fiu chestionat, ci pentru că modul în care a spus-o a fost atât de simplu, de pătrunzător.

Ei, cei care au fost odată tineri, sunt trimiși deseori departe cu ideile lor, ba că ar fi arhaice, ba că ar fi lovite de conservatorism. Nu vi s-a părut în atâtea ocazii că suntem într-o eternă trecere stânjenitoare peste voința lor? Se vorbește uneori cu atâta dispreț despre niște ”babe și moșnegi”, care sunt bunicii noștri. Ba ca sunt insuportabili, ba că sunt mereu de partea cealaltă a baricadei, ba că vor mereu ceva, medicamente sau să le mărim pensiile. E uneori atâta cinism în lumea noastră publică, atâta egoism, încât pare că nu mai e loc pentru ei, că ne deranjează, că sunt în plus.

Personal, nu știu un mijloc de a aduna societatea mai bine decât un ideal comun care unește generațiile. Și ce ideal ar fi mai bun decât România lucrului bine făcut, cea la care visăm cu toții, tineri și bătrâni deopotrivă.

Și cei mai în vârstă vor simți, sunt convins, această tresărire și vom fi, și noi, și ei, în slujba aceluiași ideal. Respect, decență, un suflet mai mare și mai multă răbdare, toate acestea le vom regăsi și le vom ști și de la ei.

Astfel mi-am adus aminte de bunicii mei, de străbunicul meu și de momentele frumoase cu ei pe care le păstrez atent în memorie. Mi-aș dori sa ne întoarcem din ce în ce mai des cu fața către cei mai în vârstă, să-i sprijinim, dar mai ales să-i implicăm în atingerea idealului nostru. Pe DRUMUL care duce la România lucrului bine făcut e loc pentru toți, avem nevoie de toți. Nu pentru că e bine să fie toți, ci pentru că fără efortul tuturor nu vom schimba mare lucru.kj 4

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: