Mitomania primarului Tusac…

Prin acest topic , vreau să vă aduc la cunoştinţă căteva proiecte de hotărăre ale mitomanului , care au vizat şi vizează cetăţeanul în relaţia cu Rominterm, din mandatul  “preailuminatului” nostru  primar. De regulă, mitomanul este conştient de caracterul absurd al producţiilor/proiectelor sale. În cazul de faţă, recompensa afectivă pe care o primeşte atunci când minte este atât de importantă pentru el, încât nu se poate abţine. Deci,  putem vorbi de minciună patologică. E-he..he- Tusacule, ce nu ştii tu este că, minciuna are picioare scurte. Vă las pe voi să  judecaţi proiectele şi efectele  care le-au avut asupra traiului nostru de zi cu zi, şi ceea ce urmează să ni se întămple pe viitor…

 

Moţiunea, mitingul şi puterea…manipulare ?

Cine crede că opoziţia a vrut puterea, se înşeală amarnic. În cei 20 de ani de democraţie, mi-a fost dat să văd multe, dar de această dată, infantilismul celor din opoziţie depăşeşte orice imaginaţie. Au crezut că dacă cerşeşc voturi fără să ofere alternativă, automat unii din cadrul “puterichii” le vor sări  în braţe. Păcat că au reuşit să amăgească mulţimea care a stat în frig şi-n ploaie creindu-le iluzia că vor puterea. Ei nu au vrut-o. Au simulat-o. Dacă vroiau puterea , încercau din timp să rupă din cadrul arcului guvernamental UDMR-ul şi nu o tentativă cu 2 zile înainte. Ţeapa cea mai mare au luat-o PNL, care s-a încrezut în ciumaţii roşii. De fapt, PSD procedează ca-n 1999, când în parlament aveau majoritatea, dar nu vroiau să trăntească guvernul Isărescu. PSD-ul şi-au făcut  următoarele calcule. Mizează pe o majoritate în 2012 prin erodarea PDL -ului. Numai că, nu suntem în 1999, şi că , populaţia s-a deşteptat şi nu pune bot la propaganda PSD.

update /Am  auzit argumentaţii imbecile din gura micului Titulescu: puterea şi-a constrăns parlamentarii să nu voteze. Păi măi Ponta prostu’ , dacă pentru voi opoziţia , votarea cu bile la vedere este democratică, atunci la fel şi pentru putere, neexercitarea votului este la fel de democratică. Unde scrie în regulamentele camerelor vot la vedere cu bile . Şi măi draghe Pontănel, o mare parte a populaţie nu era de acord cu anticipate în această perioadă, pentru că s-a deşteptat şi a înţeles că perioada alegerilor vinde venin care pe termen scurt amorţeşte, dar pe termen lung, aduce suferinţă. De ce nu ai fost în stare să încropeşti împreună cu Antonel, cu Bela , un guvern alternativă la guvernul Boc, cu cap numit în fruntea guvernului ca soluţie, în care oamenii să spere. Nici nu ai încercat. În momentul în care Antonel a încercat să-ţi propună guvernul Fantomă, l-ai luat peste picior, chiar dacă toate sondajele indicau necesitatea unui guvern altenativă. Aşa că, te-ai decredibilizat bine în faţa opiniei publice. S-a văzut clar că de fapt eşti păpuşarul celor doi monştrii din PSD: Iliescu şi Năstase. Aţele manevrate de către aceştia te vor duce la lada de gunoi a istoriei şi poate, din greşeală , v-a trece câte un câine pe acolo să-şi ridice piciorul …

Iată şi alte opinii :

dana43/Motziunea a picat. In strada au iesit 30.000, sau 50.000 de oameni, dar ei oricum nu contau in ecuatia parlamentara. Doar un bou din arcul guvernamental si-ar fi pus fotoliul parlamentar la bataie cu doi ani inainte de alegeri doar de dragul lui Ponta. Anticipatele nu plac nimanui, iar cei din opozitie au votat cu entuziasm motziunea doar pentru ca stiau ca nu vor avea suficiente voturi s-o treaca.
Cat despre reactia “strazii”… oamenii nu ies in strada pentru ca opozitia nu i-a convins nicicum ca este o alternativa viabila, ca are intr-adevar ce sa le ofere. PSD si PNL poate ca nu-si dau seama, dar lipsa lor de credibilitate este “nota de plata” pentru guvernarile lor anterioare cand “hotzii”, “incapabilii”, “indolentzii”, “shpagarii” erau ei. Oamenii nu au memoria chiar atat de scurta pe cat le-ar placea lor.
Cu un Ponta care incepe sa semene la isterie cu Vadim si un Antonescu din ce in ce mai putin inspirat si sustzinut apatic de propriul partid, Opozitia nu arata nimanui ca ar fi o cale de “salvare”. Prostia opozitiei face din Boc un Highlander, supravietuitor peste motziuni, crize si lovituri sub centura. Si pentru toate balbele, tampeniile care ies necenzurate in texte de legi, chiar ar trebui sanctionat. Doar ca alternativa, Ponta&Antonescu, pare si mai sinistra.

Stormbingher / Neimplicandu-ne la timp, am scapat clasa politica de sub control. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca suntem si vom fi condusi de indivizi mai putin inteligenti,mai putin pregatiti si mai imorali decat noi. E si vina noastra ca i-am lasat sa se strecoare, dar ma tem ca e prea tarziu. Tot ce putem spera e ca apartenenta la UE sa-i tina in frau, sa-i dirijeze si sa-i invete ca politica nu e razboi, iar democratia nu e economica. Bineinteles ca aceasta implica riscul ca interesele noastre nationale vor fi minimalizate in uniune. Sincer, nu stiu care e raul mai mic. Oricum, bine nu se-arata! Am multi prieteni care au intrat in politica cu ganduri mari. Oameni capabili si morali. Au sfarsit prin a ramane simplii membri de partid, dezgustati de ceea ce se petrece. Se pare ca daca te bagi in troaca te mananca porcii. E greu pentru un om care a beneficiat de o anumita educatie sa aiba “stomac” de politician.

Update /

Înregistrarea emisiunii “vorbe grele”

Presa ca o flegmă

M-a inspirat blogul prietenului Alexandru Mitache în alegerea făcută pentru astăzi. Aşa că, voi prelua la răndu-mi articolul din Adevărul.

Petre Barbu/Senior Editor /Pentru cine facem presă: pentru propriile interese sau pentru public?

Stenogramele discuţiilor lui Sorin Ovidiu Vîntu cu ziariştii şi managerii trustului său de presă seamănă cu nişte flegme. Groase şi verzi. Am simţit un puternic disconfort al viscerelor când am citit cum Stelian Tănase îi cerea voie patronului să se ducă la TVR 1 să comenteze rezultatele alegerilor prezidenţiale. („Problema ­este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică…”) Parcă Stelian cerea voie tatălui să se ducă afară, să se joace cu p… în nisip. În faţa patronului nu mai era analistul politic tobă de păreri, care măcăne jovial în fiecare vineri seară cu Mircea Dinescu. (Şi când mă gândesc că Tănase a condus cândva „Revista 22″ şi a fost membru fondator al GDS!)

Ce jalnic mi s-a părut Cornel Nistorescu care i-a dat în gât pe „ăştia de la Realitatea”, care „au de două zile caseta cu povestea Alro şi nu vor s-o dea”. Imaginea lui Nistorescu, care îi şuşoteşte în ureche stăpânului cât de proaste şi rele îi sunt slugile, este memorabilă, oricât am blama aceste stenograme. Ce caraghios este „faimosul” manager de presă Sergiu Toader, care aproba, ca un yesman desăvârşit, „strategia de business” a stăpânului. („Absolut! OK! E corect, da!”)

M-am ţinut de burtă, de parcă băusem pilitură de electrozi de sudură cu suc de roşii, când am citit cum gomosul Doru Buşcu se făcea preş şi cum simandicosul manager de la Realitatea TV, Cătălin Popa, îi raporta „cârmaciului” ultimele „realizări”. Să mai spun ceva despre odiosul Bogdan Chirieac? (Şi când mă gândesc cu câtă emfază vorbeşte despre geostrategia politică a Rusiei…)

Aceste flegme au un singur destinatar: consumatorul de presă (scrisă şi audiovizuală). Modul acesta de administrare a presei exclude cu cinism publicul. Mai mult, îl umileşte. Românul care scoate din buzunar bani pentru a cumpăra produsele de presă şi cărora le asigură audienţa (vânzările de publicitate!) este ignorat şi manipulat. Dacă trusturile de media din România, aflate în proprietatea aşa-numiţilor moguli, funcţionează după astfel de „strategii de business”, să nu-i mai mire pe ziariştii oneşti de ce scade audienţa muncii lor. Pentru că alţii, slugi şi pupincurişti de vocaţie, le îngroapă credibilitatea. În fond, pentru cine facem presă: pentru propriile interese sau pentru public? Ce încredere mai poate avea consumatorul de presă într-un jurnalist onorabil şi cinstit, care munceşte la trusturile lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu? Mai ales când trăieşte tot timpul cu suspiciunea (sau dovada) că informaţia pe care o cumpără este otrăvită! Sau totul este umplut cu flegmă şi publicul nu mai are scăpare?

Aceste stenograme nu vor schimba faţa (sau feţele) presei româneşti. Să le căutăm scuze acestor oameni de presă sau să le plângem de milă este ca şi cum am juca rolul unui chelner care, înregistrând plângerea unui client că ciorba îi miroase a urină, l-ar chema pe bucătar şi acesta, după ce ar evalua situaţia, ar scuipa gros şi verde, asigurându-l pe client că a adăugat ingrediente naturale. Poftă bună!

Ce cred despre PNL-ul local…

Că în cel mult două săptămâni, hai o lună, fracţiunea liberală (pentru că nu toţi  liberalii locali au defilat la braţ cu Magraonul) îşi va retrage (sic! ) sprijinul politic pentru Tusac. Nici o noutate, nici o minune, întrucât, alianţa lor oricum nu a deschis vre-o cutie a PANDOREI (în mitologia greacă , cutia conţine toate relele pământului  dar şi Speranţa) . Deci, nici Speranţa, care a rămas tot pe fundul cutiei . În afară de una – două firimituri,  nu au obţinut nimic. Se laudă cu postul de viceprimar, dar, cu competenţe doar pe hărtie, este ca şi cum n-ar mai fi. Au visat ADPP-ul, dar a rămas la stadiul de vis, Moldovan nu se gândeşte să-l predea pentru că şi Tusac  are nevoie  de un om obedient în acel post. Dar ce să le faci, au crezut că au dat lovitura, uitând că au de a face cu jigodismul lui Tusac.  Oraşul a rămas la fel de murdar. Măreţele proiecte  în aceiaşi fază de proiect scris. Străzile la fel de desfundate.  Spaţiile verzi la fel – abundă în bălării dar şi cu seminţe multe pentru recolta de buruieni de la anul, etc.

Dacă la nivel local în multe localităţi din România, liberalii sau convins de putreziciunea ciumei roşii, la nivel naţional,  liderii acestui partid în frunte cu Antonel, încă se pupă în public cu ciumaţii lui Pontănel, chiar dacă sunt semnale clare trase de mai mulţi formatori de opinii unde le este prezentată situaţia exactă a dezastrului pe care-l pune la cale ciuma roşie.  Vorba lui Iaru “Ce se întrevede la orizont nu sună bine deloc. Pentru cei care cred că struţocămila PSD-PNL e, cât de cât, altceva, orice altceva, îndrăznesc să spun că mă tem la fel de mult de viitor ca şi de trecut. Fac această afirmaţie tulburat de valul de propagandă pogorâtă asupra României”  ….” Mă sperie impozitul crescător, care favorizează munca necalificată şi productivitatea feudală. Un impozit progresiv într-o ţară săracă asigură dispariţia definitivă a clasei de mijloc şi a iniţiativei particulare.” …Prieteni liberali, nu strică să vă “trataţi” piciorele într-un lighean cu apă rece, poate aşa veţi dobândi mai multă înţelepciune prin revitalizarea circulaţiei sangvine şi nu veţi repeta la nesfărşit greşelile trecutului . Vezi 2008 în oglindă

Important de aflat de cei care se încadrează… Condiţiile de acordarea a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei pentru iarna 2010/2011…

Creiere de borfaşi

Sorina Matei / Îmi tot vin comentarii pe mail…de ce nu mai scriu de Voicu şi, mai nou, de Vântu. Şi am să vă răspund la modul cel mai sincer cu putinţă. N-am timp. N-am timp nici să mor, nici să dorm, nici să mănânc.

Dar o să scriu. Nu ştiu când, dar o voi face. Pentru că e adevărat. De la Voicu i s-a tras şi lui Vântu. A picat pe un mandat de siguranţă naţională şi, de aici, lucrurile au evoluat. Inimaginabil de mult. Pentru că au fost la fel de proşti şi la fel de siguri pe ei. Amândoi.
Şi nu numai în acţiuni, dar şi în mentalităţi şi profiluri îi leagă multe. Malefici, aroganţi, îngrozitori, combinagii, infractori, rudimentari în gândire…Vorba aceea, marile spirite întotdeauna se întâlnesc.

Amândoi au avut ani de zile la picioarele lor serviciile de informaţii. Amândoi au devenit, graţie guvernărilor ultimului deceniu, o putere în stat. Fiecare, e adevărat, cu puterea lui.
Dar sistemul care i-a tolerat şi le-a dat puterea e la fel de vinovat pentru tot ceea ce se întâmplă de la alegeri încoace. Pentru mizeria care iese la suprafaţă. Şi stai şi te întrebi: ce e mai rău? Că s-au întâmplat, că i-a lăsat să devină puternici? Că s-a ştiut şi s-a tăcut? Sau că murdăria iese la suprafaţă şi împroaşcă pe mulţi acum?

Eu de trei ani scriu de Voicu şi gruparea- minune. Şi am fost singura. Iar până când nu s-a spart buba, n-a preluat nimeni. Şi am înghiţit multe pentru asta de la toţi neisprăviţii, tupeiştii şi pseudo-jurnaliştii acestei ţări. Dar am mers mereu pe un principiu. Sănătos, zic eu: îţi faci meseria, orice ar fi, şi până la capăt. Dacă ţi-o faci corect, nimeni care o respectă nu are nimic a îţi reproşa. Şi încă un lucru. De reţinut. Mizerabili sunt pe toate drumurile. Cine are curaj şi argumente să te înfrunte, s-o facă. Cine nu, la coşul de gunoi cu ei.

De ce nu s-a întrebat nimeni cum de un personaj al crimei organizate ajunge să aibă influenţă uluitoare în politică, la Curtea Supremă şi în Justiţia românească? De ce un analfabet ca Voicu a fost cât p’aci să ajungă Ministru de Interne înainte şi după alegeri? De ce îşi dorea atât de tare Mitică Iliescu – creierul organizaţiei- să pună mâna pe DGIPI şi pe multe alte structuri? De ce oamenii ăştia au reuşit să facă toate numai prin şantaj, şpagă, combinaţii, droguri, casete cu fete, lume interlopă şi numai nenorociri de tipul ăsta?
Pentru că 20 de ani au avut succes. Iar politicienii ţării au fost mici.

Vă întrebaţi de ce Vântu făcea ce făcea din minţile şi conştiinţele unor oameni( o parte dintre ei) sănătoşi la cap de la Realitatea? De ce infractorul Vântu favoriza un alt infractor care-l putea băga definitiv în puşcărie…şi o făcea de 10 ani?
Pentru că şi lui i-a mers. Şi le-a mers ambilor bine până pe 6 decembrie 2009. Erau încrezători în victoria măreţului lor candidat pe care-l înjurau ca la uşa cortului din sculare şi până-n culcare. Viitorul preşedinte al României, să ne înţelegem bine. Nu dădeau doi bani pe el, nu că individul ar musti de inteligenţă. Dar Geoană era, în fapt, doar un vehicul. Câştiga el, Mitică şi Vântu aveau totul. Ce mai, erau stăpânii lumii, erau făuritorii noii Românii.

Numai că rezultatul a fost altul. Şi aici s-a rupt filmul. Iar nopţile de 2 şi 6 decembrie 2009 poate, într-adevăr, ar trebui trecute în catastifele istoriei recente ale acestei ţări.

Eu am 32 de ani şi vreau să trăiesc într-o ţară în care nu analfabeţii crimei organizate să mă conducă. Şi nici marii literaţi de tip Vântu- cu rafturile bibliotecii burduşite de Colecţia Săracului de 10 ron de la Adevărul, ca să dea bine. Nu, nu vreau să modernizeze statul somităţile infracţionale ale României care au lăsat pe drum 318.000 de români.

Şi d’aia, tocmai d’aia am să scriu. Repet, când o să am timp….

Doi ani
Cam de atunci tac. Şi până astăzi când, în urma unei postări de pe facebook a „geniului” şi colegului de trust Victor Ciutacu, am decis să reacţionez. Pentru că, în acest caz , mizeria a depăşit multe limite. Mult prea multe, aş zice. Continuare….

De ce cred că sunt relevante stenogramele SOV.

Dan ANDRONIC / I-am văzut ieri și azi pe unii jurnalişti întrebându-se care este justificarea stenogramelor apărute ieri în dosarul făcut de procurori lui Sorin Ovidiu Vântu. Răspunsul este simplu și a fost dat într-o formă sau alta de procurori: din libertate, SOV putea să coordoneze mult mai bine acţiunile trustului de media pe care îl deține pentru a îngreuna/împiedica ancheta şi procesul.

Dintr-un fragment al stenogramelor reiese clar că SOV înțelegea capacitatea mass media de influenţarea judecătorilor şi procurorilor: „Se gândesc că procurorii, judecătorii ăştia sunt speriaţi de mine şi, dacă se aude că nu mai am Realitatea, o să procedeze cum procedează cu cârnăţarii pe care-i prind la schimb de valută (..) De-aia am şi fost eu în interviu, lăudându-mă cu banii mei că, de obicei, după cum bine ştii, n-o fac”.

În cererea de arestare preventiva a lui Sorin Ovidiu Vantu trimisă Tribunalului Bucuresti, procurorii considera ca SOV prezintă pericol public pentru că, din libertatea, poate acţiona pentru „ a zădărnici şi îngreuna” desfăşurarea procesului. Cum ? Prin folosirea trustului de presă. Existau precedente? Am spus de câteva ori că RealitateaTV a susținut protestul ilegal al magistraților pentru că SOV avea interesul să se consume termenul de prescriere al unei infracțiuni pentru care fusese deja condamnat în două instanțe. Greva a durat peste două luni, termenele de judecată au fost aruncate în aer, iar la Curtea de Apel București s-a constat că se depășise termenul în care putea fi condamnat. Fatalitate…

Din aceeași perspectivă legală, atitudinea lui SOV față de normele profesionale care guvernau trustul Realitatea-Cațavencu este în același ton: Dacă vă convine, bine, dacă nu, plecați…Adică, pe banii mei, spuneți și scrieți ce vă spun eu!

Faptul că magistrații nu au considerat că aceste atitudini sunt relevante pentru reținerea lui SOV ne demonstrează încă o dată că Justiția este independentă! Ceea ce este în beneficiul tuturor…

Citeşte cât de bine erai/eşti informat…

La 6 martie 2010, Sorin Ovidiu Vîntu ia legătura cu Sergiu Toader, potrivit Mediafax:

“S.O. VÎNTU: Ăsta este modul de abordare corect, pe care trebuie să-l adoptăm. Ei au transformat-o iarăşi într-o cauză, dar nu e o cauză personală. Te rog să mă crezi că mie, mititelul Boc mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, e un tiripici simpatic. Mă amuză dorinţa lui de a arăta că se bate pe burtă cu oamenii, că a făcut la viaţa lui de toate, că a băut şi palincă, a făcut şi tâmplărie, s-a dus şi cu caprele…
S. TOADER: … a condus aia, cum îi zice, fanfara…
S. O. VÎNTU: A condus şi fanfara… Mă amuză omuleţul, mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, dacă am vreo chestie personală cu el sau cu vreunul dintre miniştrii cabinetului lui. Este o chestie, vorba americanului, just business. Dacă în locul lui Boc ar fi fost Mugur Isărescu, acelaşi tratament l-ar fi avut. Înţelegi, Sergiu?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: La fel îl futeam pe Mugur Isărescu, fără să clipesc, cu toate că ştii ce respect am pentru acel individ. Dacă interesele mele de business ar fi cerut-o, nu stăteam pe gânduri, Isărescu caca, e rău, dacă aste mi-ar fi adus două puncte de rating. Corect sau nu e corect?
S. TOADER: E corect, da.
S. O. VÎNTU: Ăsta e jocul. Şi, neavând nimic personal, derapajele pe care le fac băieţii ăştia sunt inadmisibile.
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Asta e tot. Băi, nu suntem în război, proştilor! Lucrăm calm, cu metodă, şi atunci e şi mai puternică treaba, tati, când lucrezi calm, cu metodă.
S. TOADER: Da, pentru că devine mult mai credibil, corect.
S. O. VÎNTU: Ştii s-o faci?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S.TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Ăsta este jocul, n-am nevoie de istericale, n-am nevoie de derapaje. Am nevoie doar de creier, eu acum lucrez strict cu creierul, nu lucrez cu patimă. Dacă în timpul războiului cu Băsescu am pus şi patimă, a fost o chestie personală, acum nu mai este, acum este o chestie strictamente de afaceri. Trebuie să am rating ca să-mi iau bani din piaţă. Punct şi nimic altceva.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Că trebuie să hrănesc o armată de câteva mii de oameni, simplu ca bună ziua, nimic personal.
S. TOADER: O facem… armata aia… o să rămânem, cum se numeau, pâlcuri. O să rămânem cete şi pâlcuri.
S. O. VÎNTU: Nu, o să rămânem o structură mult mai mică, dar extrem de bine organizată şi extrem de eficientă. La ce i-a folosit lui Geoană că a avut sub curul lui toată România, aproape? Băsescu a avut o grupare mică, dar a dracului de bine organizată.
S. O. VÎNTU: Nu, acum îmi construiesc o organizaţie care să răspundă intereselor mele de business, businessul meu fiind doar media. Deci, practic, răspunde şi intereselor ei. Că nu vede drumul, să fie sănătoasă, îl văd eu şi pe ăla merg.
S. TOADER: E corect. Pentru mine e important şi ce am construit eu la comanda ta.
S. O. VÎNTU: Alo! N-ai înţeles! A fost o etapă. Eu nu-mi reproşez, băiatule, a fost o etapă.
S. TOADER: OK.
S. O. VÎNTU: A fost o etapă care a avut şi bune, şi rele. Fără discuţie! De-aia nu stau să fac o analiză pe ce a fost bun, ce a fost rău. Ştiu ce am nevoie astăzi, astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am. Am dat de cheie, a pornit, am întors cheia pe stânga, s-a oprit.
S. TOADER: Absolut!
S. O. VÎNTU: De asta am nevoie.
S. TOADER: Eu, când mă întorc, să ştii că lucrurile nu pot fi… Oamenii pot fi manipulaţi. Manevraţi, cu rezultate foarte nasoale.
S. O. VÎNTU: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui Vîntu şi răspunde la comanda lui Vîntu.
S. TOADER: Asta vreau să le spun.
S. O. VÎNTU: Corect.
S. TOADER: Că, altfel nu ştiu cum se construieşte.
S. O. VÎNTU: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteţi liberi!
S. TOADER: Nu, nu.
S. O. VÎNTU: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!
S. TOADER: Exact asta vroiam să-ţi spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p… dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îţi garantez, o să fie o construcţie beton, foarte eficientă.
S. O. VÎNTU: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc… În sfârşit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.
S. O. VÎNTU: Mâine, dacă fac o înţelegere cu Băsescu, Moşule, sunt cu tine, din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu. Punct. Fără abateri de genul fac înţelegere cu ăla şi mă trezesc două fete cinci castele.
S. TOADER: Mhî.
S. O. VÎNTU: Nu se poate aşa ceva. Nu ştiu dacă m-ai înţeles.
S. TOADER: Ba da.
S. O. VÎNTU: Că, pe undeva, ura acelui individ este justificată de atitudinea, nu de către mine, că nu eu am dat ordinul ăsta, de atitudinea editorială a oamenilor de acolo şi de suptul p… prin batistă, pe care l-am practicat eu. Sunt de acord, e şi greşeala mea majoră.
S. TOADER: Adică ce am făcut noi naşpa?
S. O. VÎNTU: Băi, tati, noi, adică eu aveam o relaţie de non combat cu Băsescu. Războiul real a început cu Băsescu din momentul în care a apărut pe Realitatea Tv două fete cinci palate şi am început să ne luăm de Ioana Băsescu, să o f… pe aia în gură până la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe părintele Ioanei Băsescu în mod vizibil, spunând: Păi, f… morţii mă-ti, una vorbim, başca ne înţelegem, mi-o tragi pe la spate, băi, Manea slutul şi urâtul? Eu ce p… mea ţi-am făcut să te iei de copilul meu în halul ăsta?, reacţie pe care ai fi avut-o şi tu, aş fi avut-o şi eu, când e vorba de copilul meu.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Mai ales când ştiu cum mi l-a dat pe Mihai afară din Deltă, da?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Bă, aveam o relaţie bună cu el şi mă trezesc că-mi trage o muie şi-mi şi transmite ţi-am tras-o prin gură. Păi băi, p…, una ne-am înţeles, alta faci? Nu e normal ca organizaţia, în momentul în care avem interese clare, de business, nu de altă natură, că totul se reduce la business, tati, să poată funcţiona corect? Avem o înţelegere cu Băsescu, trebuie să fim capabili să o respectăm, fără să manipulăm nimic, ci pur şi simplu printr-o dispoziţie în staţie, începând de astăzi suntem tovarăşi cu Băsescu. Punct şi de la capăt, aşa se joacă jocul ăsta, că altfel te surprinzi… Azi eşti în poziţia în care toată lumea te urăşte, pentru că n-ai fost clar şi precis într-o parte sau alta. Ai mers ca pişatul boului. Am decis că luptăm împotriva lui Băsescu, toată organizaţia trebuia să lupte împotriva lui Băsescu cu toate armele.
S. O. VÎNTU: Opreşte-te. Organizaţia nu s-a comportat ca o organizaţie, cu interese clare, obiective clar asumate, pentru că nu era capabilă, nu era construită să procedeze în felul ăsta. De-aia, n-am niciun regret, s-a întâmplat, la revedere, am văzut, nu mai repet aceeaşi greşeală. Vreau o organizaţie capabilă să răspundă la comenzi în timp real şi asta construieşti tu acolo. Iar deciziile pe care le vom lua le vom lua strictamente din perspectiva businessului, nimic care să ţină cont de vreo chestie, care să ţină cont de simpatii sau de antipatii.
S. TOADER: Am înţeles.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Absolut”.

30 noiembrie 2009: discuţie cu Toader pe tema casetei în care preşedintele Traian Băsescu apare lovind un copil.

“S.O.VÂNTU : – De ce crezi că e atât de disperat? E disperat că ştie că pierde.
SERGIU TOADER :- Măi, dar e fantastic cum… deci incredibil… Ăsta cu caseta a jucat un rol important şi chiar dacă 44 cred că e trucată, îşi păstrează opţiunea de vot, nu?
S.O.VÂNTU : Da tati, da. Adică pe români îi doar în p…, ei s-au presetat deja.
SERGIU TOADER. – Da, am înţeles.
S.O.VÂNTU – Da măi, e trucată şi du-te în p… mă-tii că tot nu te votez. Alegătorii lui: ” Da, măi, e adevărat, i-a dat o labă şi unde dă Băsescu, creşte”, vorba imbecilului ăla de Macovei.
SERGIU TOADER. – Da, corect.
S.O.VÂNTU : – Asta e treaba. Adică eu cred că este… îţi arată toată treaba asta faptul că (înjură – n.n.) cu mogulul nu te joci.
SERGIU TOADER. – Mamă!
S.O.VÂNTU : – Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.
SERGIU TOADER. – Naşpa! Acum trebuie să ne pregătim să-l omorâm pe Geoană (râde – n.n.).
S.O.VÂNTU - Dar este elementar, dragă Watson (râde – n.n.). Păi, presa trăieşte din sânge, f…, puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’! Da, dragă Sergiu”.

Sursa: Mediafax

Ponta and pontacii: La Congresul PSD, Iliescu face apologia Comunismului Colectivist…

blue2403 Turma pesedistă  se rupe  în figuri la Congres. Sărăcie mare în ţara asta… Cine plăteşte pentru desfăşurarea de forţe a social demăcraţilor? Nu se ştie.

Bine, nu Congresul e cea mai tare chestie ci modul în care Realitatea tv şi Antena 3 reflectă asta. Ca fiind cea mai importantă chestie de la inventarea găurii de la macaroane. Nici TVR pe vremea lu’ Ceaşcă nu se strofoca atât de mult. Ce e mai interesant e că nu dau în direct ce spun cei de acolo ci au pus doar pe ecran imagini live, probabil pentru ca să nu audă lumea ce aberaţii îşi spun unul altuia pesedeii. Da, frumos. Şi mai e ceva pe ecran, imagini de la marşuri pe care sindicatele le-au organizat la Paris. Da, sindicatele independente nu aripi de partide mai mult sau mai puţin comunistoide.

Nu mai puţin demn de luat în seamă sunt titlzurile sub care mâncătorii de rahat îşi prestează activitatea. La Antena 3 avem Moţiune Împotriva Sărăciei… deci toate congresele şi conferinţele şi marşurile şi ce dracu a mai organizat PSD în ultima vreme au acest sens. Moţiunea … îîî.

În fine, n-am să insist pe comportamentul aberant deviant al respectivei televiziuni. Nu merită efortul, oricum, la istreria care i-a lovit de la o vreme, mă aştept să îşi dea singuri foc clădirii în care se produc nonstop. Mai multe puteţi citi AICI

“Protestul spontan”, sediul PDL Mangalia şi greviştii

foto : blue2403

Am crezut că este o glumă citind în presă şi pe blog că în faţa sediului PDL Mangalia la ora 13.00 se va desfăşura o acţiune de protest a salariaţilor DMHI. Nu am stat pe gânduri şi la ora 12.45 “pichetam” la rându-mi sediul filialei. Eram curios să aflu ce doresc protestatarii, dar şi numărul celor care îşi varsă năduful pe sediul partidului, ,,considerat vinovat de faptul că ei au lefurile mici”. Probabil chichiţa care-i deranjează/motivează este că Vasile Iorga, face parte  din rândul pedeliştilor mangalieni. În momentul când am ajuns la faţa locului, sediul era pichetat de vreo 16 jandarmi (cu tot cu şefi ), 2-3 cameramani ( probabil de la presa “prietenă” pdl ) şi de un grup de circa 40 de persoane , unii cu sigla DMHI, alţii probabil gură cască ca şi mine . Cu două minute înainte de ora 13.00, a sosit şi un grup de 20 de pensionari şi pensionare (probabil motivaţi de pachetul primit de la Tusac),  care s-a alăturat grupului de la DMHI, neamestecându-se cu aceştia, iar la ora 13.00 fix, a început ceva zgomotos: toba şi mai multe accesorii de suflat. Tot în acelaşi timp s-a dat drumul la filmări din toate părţile: de către presă, de către politie, de către  sindicat, de către o membră a partidului, etc.  Un reporter  se chinuia  să  îi ia  un interviu unei pensionare, alţii îi întorceau spatele ….Şi când să aflu şi eu despre ce este vorba în toată hărmălaia aia, ce revendică de la filiala partidului, etichetările care le folosesc , etc, … ca din senin totul se termină. Toată ACŢIUNEA de protest a durat  24 minute: 22 minute protestul celor de la DMHI şi 24 minute a pensionarilor ( probabil le-a fost mai greu să se urnească din loc ) . La ora 13.25 în zonă era linişte, doar cei 16 jandarmi nu se puseseră încă în mişcare, probabil făceau briefingul după acţiunea pe care au monitorizat-o. La fel şi persoanele aflate în sediul partidului, cred că în număr de 4 , au părăsit locaţia . Oricum ,  programul lor se terminase de la ora 12.00. Să nu-i uităm şi pe cei 2 politişti în uniformă care au supravegheat acţiunea de protest ( unul nici măcar n-a realizat momentul, pentru că a  fost  ocupat cu telefonul mobil pe toată perioada protestului).

Concluzia acţiunii de protest ? Nimic nou care să mă îndreptăţească să cred că am învăţat ceva din ceea ce înseamnă democraţie. Ba mai mult, îmi este întărită convigerea că, suntem foarte uşor manipulaţi.